Sari la conținut

Insula Marele Diomede

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marele Diomede

Arhipelagul Insulelor Diomede: Marele Diomede în dreapta
Geografie
Ocean/MareMarea Bering  Modificați la Wikidata
Coordonate65°46′52″N 169°03′25″W ({{PAGENAME}}) / 65.781111111111°N 169.05694444444°V
ArhipelagInsulele Diomede  Modificați la Wikidata
Suprafață29 km²  Modificați la Wikidata
Țară
Rusia
PopulațieModificați la Wikidata

Insula Marele Diomede (în rusă о́стров Ратма́нова, transliterat: ostrov Ratmanova, în traducere Insula Ratmanov, după Makar Ratmanov⁠(d); în Inupiat: Imaqłiq) sau „Insula Zilei de Mâine” (din cauza liniei de schimbare a datei⁠(d)) este insula vestică din arhipelagul Insulelor Diomede din mijlocul strâmtorii Bering. Insula face parte din raionul Ciokotsk⁠(d) al districtului autonom Ciukotka al Rusiei. Frontiera maritimă între Rusia și Statele Unite ale Americii trece pe direcția nord-sud între Insulele Diomede.

Insula Marele Diomede este situată la aproximativ 45 km sud-est de Capul Dejnev de pe Peninsula Ciukci și este punctul cel mai estic al Rusiei⁠(d) sau, tehnic vorbind, punctul cel mai vestic. Coordonatele sale sunt 65°46′52″N 169°03′25″V ({{PAGENAME}}) / 65.78111°N 169.05694°V. Insula stâncoasă, cu vulcan tuya⁠(d), are o suprafață de aproximativ 29 km²[1] Linia de schimbare a datei⁠(d) trece la aproximativ 1,3 km[2] est de insulă. Cel mai înalt punct al insulei este în punctul 65°46′24.64″N 169°04′06.61″V ({{PAGENAME}}) / 65.7735111°N 169.0685028°V6, la o altitudine de 1.566 m.

Conform First Alaskan Institute⁠(d), insula, ca și Insulele Diomede și King⁠(d), a fost inițial locuită de populația Inupiat⁠(d).[3]

Primul european care a ajuns la insule a fost exploratorul rus Semion Dejniov în 1648. Navigatorul rus de naționalitate daneză Vitus Bering a redescoperit Insulele Diomede pe , ziua în care Biserica Ortodoxă Rusă îl comemorează pe martirul Sf. Diomede⁠(d).[4]

În 1732, geodezul rus Mihail Gvozdev⁠(d) a întocmit o hartă a insulei.

În 1867, în contextul Achiziției Alaskăi, noua frontieră între cele două țări a fost trasată între Insulele Marele Diomede și Micul Diomede⁠(d).

Secolul al XX-lea

[modificare | modificare sursă]

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Marele Diomede a devenit bază militară, și a rămas așa și pe durata Războiului Rece.[5]

După al Doilea Război Mondial, populația autohtonă a fost strămutată de pe Insula Marele Diomede pe continent, pentru a evita contactele peste graniță. Astăzi, spre deosebire de insula vecină Micul Diomede⁠(d), ea nu are nicio populație autohtonă permanentă, fiind doar locul unei stații meteo rusești și al unei baze de trupe ale Serviciului de Frontieră al Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse⁠(d) (FSB).[6][7]

În timpul Războiului Rece, secțiunea de frontieră dintre SUA și URSS care despărțea Marele și Micul Diomede a devenit cunoscută sub numele de „Cortina de Gheață”. În 1987, cu toate acestea, Lynne Cox a înotat din Micul Diomede până la Marele Diomede (circa 3,5 km) și a fost felicitată împreună de către Mihail Gorbaciov și Ronald Reagan.

Pe Marele Diomede s-au găsit unsprezece specii de păsări, inclusiv papagali de mare⁠(d) și păsări Murre⁠(d).[8] În 1976 pe insulă a fost identificat un colibri roșu⁠(d).[9] Această constatare, unică până în prezent în Rusia, a fost foarte probabil un exemplar cu prezență accidentală. Dintre mamifere, pinipedele (de exemplu focile inelate⁠(d) și focile bărboase⁠(d), morsele[10]) și cetaceele (de exemplu, balenele cenușii⁠(d) și, mai rar, balenele de Groenlanda) populează apele din jurul insulei.[11]

  1. ^ „Diomede Islands”. Funk & Wagnalls New Encyclopedia. World Almanac Education Group. . Arhivat din original la . 
  2. ^ Wikimapia
  3. ^ Bering Straits Arhivat în , la Wayback Machine., First Alaskans Institute, Regional Fact Sheets
  4. ^ Russia.com Arhivat în , la Wayback Machine.
  5. ^ „Diomede – Inalik, Alaska”. Usgennet.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Diomede Islands, britannica.com
  7. ^ Google Maps – Insula Marele Diomede (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  8. ^ 2016. Bird Watching in the Russian Arctic
  9. ^ Newfield, Nancy L.; Nielsen, Barbara (). Hummingbird Gardens: Attracting Nature's Jewels to Your Backyard. Houghton Mifflin Harcourt. pp. 53–. ISBN 1-881527-87-5. 
  10. ^ Peter Hughes (), „Arctic thrill: an expedition through the Northwest Passage”, Howtospendit.ft.com, accesat în  
  11. ^ Jarvenpa R.. Brumbach J. H.. 2006. Circumpolar Lives and Livelihood: A Comparative Ethnoarchaeology of Gender and Subsistence. pp.239. University of Nebraska Press. Accesat la